Regio - Programul Operaţional RegionalUniunea EuropeanăGuvernul RomânieiMinisterul Dezvoltării Regionale şi TurismuluiFundatia BegaInstrumente Structurale 2007-2013
ro | en
slide 9 slide 7 slide 8
== header border ==

Atracţii Turistice

Curs valutar BNR

joi, 14 martie 2013
CAD CAD3,31 Lei
EUR EUR4,40 Lei
GBP GBP5,08 Lei
JPY JPY3,53 Lei
USD USD3,40 Lei

Sondaj

Consideraţi că Orăştie merită să fie capitala culturală a judeţului Hunedoara?


Informaţii utile

Primărie 0254 241 019
0254 241 513
0254 241 513
Pompieri 0254 241 212
Protecţie civilă 0730 601 872
Poliţie 0254 241 423
0254 241 096
Jandarmi 0254 242 294
0254 241 990
Poliţia Comunitară 0254 247 409
Spitalul Municipal 0254 242 950
0254 242 951
Situaţii de urgenţă 112

Trafic

156777 vizite şi 69553 vizitatori unici
1 vizitator(i) online acum

Cultură, moşteniri si tradiţie

Cultură, moştenire şi tradiţie

Actualizat: joi, 14 iunie 2012 11:54

    Cultură, moştenire şi tradiţie

   O plimbare prin centrul istoric al Orăştiei dezvăluie o veritabilă bijuterie arhitecturală în care se regăsesc clădiri în stilurile săsesc şi românesc, dar şi monumente istorice, de‑a lungul străzilor George Coşbuc, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Gheorghe Lazăr şi Luminii.
    Aspectul medieval al orașului Orăştie se păstrează, în linii mari, şi în zilele noastre. Zona cea mai importantă a urbei este marcată, la mijlocul secolului al XIX-lea, de Piaţa Centrală. Alte trei pieţe sunt Târgul de Lemne, Târgul de Fân şi Târgul de Vite. În anul 1835 oraşul avea aproximativ 30 de străzi. În pragul secolului al XX-lea, odată cu electrificarea publică, conducerea oraşului dispune o serie de măsuri pentru schimbarea aspectului străzilor, a frontului de clădiri şi a şanţurilor de scurgere a apei.
La 27 septembrie 1900, magistratul orăşenesc publică un ordin prin care se cere ca în termen de doi ani „fronturile caselor către stradă sau drum, cu şanţurile necesare să nu mai fie îngrădite cu grădele sau garduri, nici către stradă, nici către drum”. De asemenea, îngrăditurile caselor trebuie îndepărtate de către proprietari în decurs de 10 ani. În urma acestor măsuri rezultă planul urbanistic al oraşului vizibil în prezent. Casele care mărginesc Piaţa Centrală, construite în mare parte în secolul al XIX-lea, păstrează caracteristicile arhitecturii săseşti: construcţii masive, cu 1-2 nivele, cu porţi mari ce ascund privirii curţile interioare. Modernizarea oraşului continuă şi după Unirea din 1918. În anul 1921 se iau măsuri pentru amenajarea „corsoului” prin lărgire şi aşezare de bănci.
    Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în oraş se construiesc o serie de case cu o arhitectură aparte, aparţinând românilor cu stare ce primesc acordul pentru relocarea în zone centrale. Printre acestea, Casa Dr. Cornel David, Casa farmacistului Nicolae Vlad, Casa întreprinzătorului de construcții Nicolae Parau, Casa Dr. Ioan Mihu, Casa Dr. Aurel Vlad, Casa învăţătorului Ioan Branga, Casa Vulcu şi altele reprezintă construcţii cu indiscutabilă valoare artistică şi arhitectonică, dar în primul rând memorială, ce au îmbunătăţit zestrea edilitară a Orăştiei.

    Ruinele vechii cetăţi a Orăştiei sunt situate în centrul oraşului, în interiorul actualului zid de apărare. Cercetările arheologice din interiorul cetăţii relevă existenţa vechiului cimitir săsesc, a rotondei (primul edificiu creştin din piatră, cu o vechime estimată de 1000 de ani) şi a unui donjon, alături de alte ruine ale fortificaţiilor distruse cu prilejul marii invazii mongole din secolul al XIII-lea. Cetatea deţine un sistem de fortificaţii din epoca medievală, menţionat documentar în 1544 de către Sebastian Munster şi în secolul al XIX-lea de Albert Amlacher, care descrie oraşul ca fiind grav avariat în urma invaziilor otomane din anii 1438 şi 1479 (lupta de pe Câmpia Pâinii). Cetatea este reconstruită de fiecare dată pentru a fi mai apoi din nou asediată, prădată şi incendiată, iar în secolul al XIX-lea, fiind grav afectată de cutremur, este întărită şi reconstruită la cererea explicită a principelui Transilvaniei.

  

Lucrările la cetatea Orăştiei încep în 1300 cu o incintă de piatră rectangulară, protejată de un şanţ cu apă peste care se lasă mai multe poduri de lemn. În această perioadă se construieşte turnul de intrare, care la 1400 se reconstruieşte parţial şi se dezvoltă prin ridicarea bastioanelor. În 1572 cetatea este încredinţată de principele Ştefan Báthory Universităţii Săseşti din Sibiu (autoritatea centrală administrativă a celor Şapte Scaune Săseşti, printre care se numără şi Orăştia) care demarează lucrări de consolidare menite să susţină cetatea într‑un asediu mai îndelungat. Zidurile de piatră sunt întărite cu arcade la interior şi sunt construite noi turnuri şi bastioane cu diferite meniri: depozit pentru praful de puşcă, loc de tortură, magazie de alimente, cuptor de pâine. Ultima restaurare are loc în 1735, înainte de a‑şi pierde rolul militar: şanţul este umplut cu pământ şi mai multe case se ridică prin alipirea la zidurile cetăţii.
    Partea centrală este ocupată de Biserica Reformată, ridicată în secolul al XIII-lea (cel mai vechi edificiu religios funcţional al oraşului), şi cea luterană, ridicată în secolul al XIX-lea. Din anul 1992 încep lucrările de restaurare la cetatea Orăştiei.